Pământ al legendelor, acesta este pentru vizitatorii acestei părţi a României, cunoscută sub numele de Bucovina, un loc unde istoria e prezentă pretutindeni.Trăsătura caracteristică a acestui judeţ este că pe o suprafaţă restrânsă se găsesc un număr mare de atracţii turistice. Bucovina este una din zonele României care excelează printr-o cultură populară impresionantă şi încă vie, materializată în arhitectura populară, port, meşteşuguri tradiţionale, numeroase obiceiuri calendaristice şi obiceiuri din ciclu vieţii.
PEŞTERA LILIECILOR RARĂU
La numai un km distanţă de Pietrele Doamnei, într-un olistolit de mari dimensiuni (550 m lungime, 200 m lăţime şi 120 m înălţime ), format din calcare jurasice, pe un podiş calcaros cu abrupturi, se află Peştera Liliecilor, cunoscută de localnici… » Informaţii despre Peştera “Liliecilor” Rarău
MUZEUL SATULUI CIOCĂNEŞTI
Chiar dacă Ciocăneştiul pare un simplu sat de munte, locuitorii au făcut din comuna lor un adevărat obiectiv turistic. Călătorii care au trecut pe aici au rămas impresionaţi de Muzeul Satului, o casă veche care aparţine bătrânei Leontina. Între zidurile decorate cu motive populare sunt aşezate la loc de cinste covoare, carpete şi ştergare lucrate într-o viaţă de ţărancă. Micul muzeu cuprinde şi costume populare tradiţionale din zona Bucovinei, păstrate cu grijă de gazdă. Pe mesele din cele două cămăruţe sunt expuse fotografii înrămate cu grupurile de străini care au trecut pragul muzeului. Bătrâna Leontina, trecută de 80 de ani, locuieşte în casuţa de alături, într-o camăruţă cu un singur pat, care ţine loc şi de bucatarie. Îşi duce singură bătrâneţile şi se bucură când turiştii îi vizitează casa şi ies pe poartă cu lumină şi încântare în suflet.
Sarea de la Cacica
Existenţa comunei Cacica este strâns legată de munca ce se desfăşoară de la 27 şi până la chiar 48 de metri adâncime în interiorul salinei. Ascunse de lumina zilei se află lacul sărat, peştera piticilor şi imensa sală de dans, ca şi altarul Sfânta Barbara, sfânta ocrotitoare a lucrătorilor în adâncuri. Aici jos domneşte constant o temperatură de 4 grade C. Cacica, localitatea cu cea mai semnificativă comunitate poloneză din Bucovina oferă găzduire şi “Muzeului Minorităţilor”. 15 August este o dată care trebuie reţinută, pentru că atunci este sărbătorită cu mare fast Sfânta Maria.
Muzeul oamenilor de seama Falticeni
Convingătoare frescă a vieţii şi creaţiei unor personalităţi ale culturii, artei şi ştiinţei româneşti, “Galeria oamenilor de seamă” şi-a deschis porţile la 16 Iunie 1972, în casa donată de scriitorii Horia şi Vasile Lovinescu, sub directa îndrumare a cronicarului Eugen Dimitriu.
Remarcând vocaţia creatoare a oamenilor acestor locuri şi numărul mare al personalităţilor născute aici, George Călinescu situa în 1939, oraşul Fălticeni imediat după Bucureşti şi Iaşi.
Târgul Fălticeni se afirmă în cultura naţională începând de la mijlocul secolului al XVIII-lea. Din bogatul lexicon al personalităţilor fălticenene fac parte scriitorii Matei Milo, Enache Gane, Costache Gane, Maria Cantacuzino, Nicolae Istrati, Nicu Gane, Ion Creangă, Nicolae Beldiceanu, Mihail Sadoveanu, Ion Dragoslav, Anton Holban, Horia Lovinescu, Vasile Lovinescu, Nicolae Labiş, Vasile Savel, Nicolae Jianu, Mihail Şerban şi Grigore Ilisei, istoricii, criticii literari şi filologii Eugen Lovinescu, Alexandru Lambrior, Teodor V. Stefanelli, Virgil Tempeanu, Gheorghe Cardas, Mihai Gafita, A.G. Stino, Constantin Ciopraga, Cornel Dimitriu, Ştefan Sorin Gorovei; oamenii de teatru şi muzicienii Jules Cazaban, Grigore Vasiliu-Birlic, Paul Călinescu, George Adamachi, Alexandru Alger, artiştii plastici Ion Irimescu, Ştefan Soldănescu, Dimitrie Harlescu, Aurel Baesu, Maria Mihaescu, Mihai Camarut, Vasile Vasiliu- Falti, folcloriştii Artur Gorovei şi Mihai Lupaescu, oamenii de ştiinţă Dimitrie Leonida, Nicolae Grigoraş, Vasile Ciurea, Mihai Băcescu, Eliot Sorel, Sofia Ionescu-Ogrezeanu şi Florin Constantin Ghiurea.
Muzeul Apelor Mihai Bacescu Falticeni
Bogatul patrimoniu de valori culturale de interes naţional şi internaţional, creaţii reprezentative ale geniului românesc concentrate pe aceste meleaguri sunt ilustrate în expoziţiile şi colecţiile unor moderne şi remarcabile unităţi muzeale, care atrag an de an tot mai numeroşi vizitatori din ţară, din străinatate, precum şi personalităţi din varii domenii şi din toate colţurile lumii. Între aceste adevărate sanctuarii ale spiritului este plasat la loc de onoare şi Muzeul Apelor “Mihai Băcescu” Fălticeni. Astfel la 17 August 1982 luă fiinţă la Fălticeni, în “semn de iubire şi recunoştinţă” profesorului Vasile Ciurea, Muzeul de ştiinţe naturale. Prin structura şi consistenţa de date ştiinţifice, Muzeul apelor “Mihai Băcescu” se constituie într-o veritabilă lecţie de instrucţie şi educaţie, de pelerinaj în lumea mediului acvatic şi de pătrundere în tainele ştiinţei româneşti şi universale.
Muzeul cuprinde compartimente structurate organic, de un real interes ştiinţific. Astfel, preţuind tradiţiile muzeistice fălticenene, în două săli rememorăm aspecte ale primului muzeu din localitate, câteva exponate rămase evocând natura pasiunilor şi preocupărilor înaintaşilor noştri, în special ale ctitorului de muzeu, Vasile Ciurea. Aici sunt reprezentate aproape toate secţiile vechiului muzeu: arheologie, istorie, arme vechi, etnografie, carte veche, numismatică şi fotografii.
Trăsurica, un exponat de mare valoare, executată de Leon Comnino timp de 35 de ani, numai din briceag, şi expusă în 1937 în expoziţia universală de la Paris, impresionează şi reţine îndelung atenţia vizitatorului, prin măiestria execuţiei şi migala creatorului ei. Începe apoi vizionarea propriu-zisă a muzeului, cu o istorie a apelor şi cu sala uneltelor vechi de pescuit. Leasa, varsa, sacul de fund, etera, crisnicul, volocul, ostia şi prostovolul amintesc de uneltele prohibite din zonele de şes, de deal şi de munte, alături de o barcă veche din lemn de salcie roşie, de peste trei sute de ani, monoxlia, pe care o foloseau pescarii de pe canalele Dunării la Brăila. În continuare, intrăm în lumea cercetărilor lui Emil Racoviţă, Grigore Antipa, Paul Bujor şi Ion Borcea, exponatele de aici reliefând contribuţiile ştiinţei române în domeniul hidrobiologiei.
Participând la numeroase expediţii oceanice, descoperind numeroase specii de peşti şi crustacei, academicianul Mihai Băcescu a dăruit muzeului peste 700 de exponate, între care câteva considerate de excepţie: bureţi de mare, corali, calmari, homari, stele şi arici de mare, sturioni, şerpi veninoşi, broaşte ţestoase, crocodili… alături de un însemnat număr de lucrări în diverse domenii: folclor, botanic, zoologie, ecologie terestră şi marină, muzeologie. Toate acestea sunt expuse în două săli, ca un omagiu adus savantului Mihai Băcescu, muncii sale de cercetare şi autor a peste 475 de lucrări ştiinţifice originale publicate singur sau cu colaboratori din ţară şi străinătate. Bucuria nespus de mare a vizitatorilor, mai cu seamă a celor tineri, este atunci când ajung în partea vie a muzeului: acvariile. În cele 13 bazine cu o capacitate de peste 11.000 litri de apă, trăiesc numeroase specii de peşti indigeni şi exotici, broaşte ţestoase, scoici şi raci, încântând ochiul vizitatorului prin dimensiunile şi coloritul lor variat.
Compartimentul dioramelor, reprezentat prin nouă ecosisteme, ne plimbă privirea de la râul Moldova până la oceanul Atlantic. Intitulate: “Râul Moldova”, “Iazul Fălticenilor, vara”, “Iazul Fălticenilor, iarna”, “Barajul de la Bicaz”, “Delta Dunării”, “Efectele negative ale poluării”, “Secţiune prin Marea Neagră”, “Foca Mării Negre” şi “Oceanul Atlantic”, aceste diorame ne prezintă flora şi fauna caracteristice acestor zone. Zestrea muzeului este îmbunătăţită pe deplin şi cu un glob geografic, unic în lume, prin faptul că reface la scară, alături de relieful uscatului, configuraţia reliefului subacvatic.
Donat în 1986, globul geografic a fost executat cu măiestrie şi cu o exacitate milimetrică, pe parcursul a cinci ani şi jumătate, de către domnul Isaic Neculai din Vadu Moldovei, profesor de geografie. Muzeul apelor “Mihai Băcescu” din Fălticeni se prezintă ca o puternică personalitate ştiinţifică, un loc de maximă incandescenţă spirituală, deschis tuturor iubitorilor de cultură din ţară şi de peste hotare, un veritabil propagator al dragostei şi grijii pentru cea mai de seamă resursă a Terrei: APA. “Întregul muzeu - preciza în acelaşi an, 1982, domnul academician Mihai Băcescu - este un strigăt de avertizare pentru salvarea naturii, a darului ei cel mai de preţ, apa. Viaţa nu poate fi concepută fără apă. Trăiesc cu credinţa că voinţa oamenilor nu va lăsa acest strigăt să rămână fără răspuns. Păstraţi puritatea apelor! Iubiţi apele!”
S-a afirmat pe bună dreptate că în muzeul nostru se întâlnesc muntele cu marea. Dar ca să te convingi de autenticitatea acestei sintagme, trebuie să intri în el, să vezi, să asculţi, să nu uiţi.
Muzeul de Arta Ion Irimescu Falticeni
Inaugurat la 10 Februarie 1975, Muzeul de Artă “Ion Irimescu” din Fălticeni conţine 313 lucrări de sculptură, peste 1.000 de lucrări de grafică, la care se adaugă şi biblioteca personală (peste 1.500 de volume) şi o colecţie de pictură şi grafică în dezvoltare. Muzeul este o instituţie unică în România, prin faptul că e cea mai bogată colecţie de autor din ţară. Oricine vine să viziteze colecţia de artă a muzeului rămâne impresionat de frumuseţea clădirii. Curioşi, mulţi vizitatori ar dori să afle istoria acesteia.
Clădirea este construită într-un stil arhitectural sobru, eclectic. Povestea ei durează de secole, construcţia fiind începută în 1846. A fost ridicată din cărămidă, pe o temelie solidă. În 1909 i se mai adaugă un cat. Se pare că tot în acel an clădirea a devenit sediul palatului administrativ al judeţului Suceava. După ocupaţia habsburgică, reşedinţa judeţului a devenit pentru o vreme Fălticeniul. În 1923, clădirea devine sediul Prefecturii Judeţului Baia, iar între 1950 şi 1968, sediul Consiliului Popular Raional Fălticeni.
Odată cu desfiinţarea raioanelor, în urma reorganizării teritoriale, clădirea devine sediul Casei Pionierilor, Radioficării şi Casei de Cultură. Colecţia s-a îmbogăţit an de an. Astăzi clădirea adăposteşte cea mai mare colecţie de autor din ţară şi ascunde “marele clocot al vieţii” retras în adâncimile imperceptibile ale formelor şi care izbucneşte indirect, întruchipat într-o imensă lume de semnificaţii.
BISERICI
- Sfântul Gheorghe Baia - După tradiţie, este ctitoria lui Ştefan cel Mare, din 1467, după bătălia victorioasă împotriva oştilor invadatoare ungare conduse de regele Matei Corvin. Este clădită în plan dreptunghiular din piatră brută şi cioplită. Bolţile şi turla sunt refăcute din cărămidă. Sistemul de boltire al naosului este cel obişnuit în arhitectura bisericească moldovenească. I se spune Biserica Albă pentru că nu a fost pictată.
- Adormirea Maicii Domnului Baia - Este ctitoria lui Petru Rareş din 1532. Este construită din piatră şi cărămidă, în plan rectangular, fără turlă. Este pictată atât în interior cât şi în exterior. Portretul votiv îl reprezintă pe ctitor, Petru Rareş împreună cu doamna Elena şi un fiu, probabil Iliaş.
- Biserica de lemn a Mănăstirii Putna - Primul care menţionează acest vechi şi important monument religios este Nicolae Costin (1660-1712). Porivit unei tradiţii locale mai recente, consemnată în 1853 de către ieromonahul Putnei Sevastian Georgiescul, Dragoş ar fi construit biserica de lemn la Volovăţ în anul 1353, iar “pe la anii 1468, Ştefan-voievod cel Mare… au adus-o de la Volovăţ şi au clădit-o aice în Putna, unde şi până în ziua de astăzi stă…”. Reţinem de la acelaşi ieromonah că biserica de lemn se mai numea pe vremuri şi “Mănăstirea veche a Putnei”, ceea ce ar putea conduce la ideea autohtoniei a acestui locaş aici, cu mult înainte de fundarea ctitoriei ştefaniene. La toate relatările de până acum, o altă tradiţie locală spune amănuntul enigmatic care pretinde că oastea lui Ştefan cel Mare a transportat pe diferite căi această biserică de la Volovăţ şi a reconstruit-o la Putna într-o singură noapte, voievodul cercetând-o şi închinându-se la altarul ei chiar în zorii zilei următoare.
CASE MEMORIALE
Ciprian Porumbescu Stupca
Complexul muzeistic Ciprian Porumbescu Stupca cuprinde casa memorială şi muzeul dedicat celui mai mare compozitor al Bucovinei. Casa Memorială Ciprian Porumbescu, situată în localitatea Stupca, judeţul Suceava, este o căsuţă ţărănească asemănătoare celor din partea locului şi reconstituie prin obiectele expuse atmosfera în care a trăit şi a creat compozitorul. Camerele în care se întâlnea cu lăutarii satului, fotografiile de familie, obiectivele personale, creează o plăcută ambianţă şi un emoţionant prilej de întâlnire cu viaţa şi activitatea compozitorului.
La câteva sute de metri de casa memorială, într-o clădire impozantă, monument de arhitectură de secol XVII, fost conac boieresc, se află Muzeul Memorial Ciprian Porumbescu (1854-1883), inaugurat în 1971. Expoziţia memorial-documentară reconstituie viaţa şi activitatea muzicianului, obiectele, partiturile şi scrisorile în manuscris, fotografiile, copiile după documente conturând cu claritate personalitatea muzicianului.
Program de vizitare:
luni / închis
marţi - duminică / 10:00 - 18:00
Taxă vizitare :
copii, elevi, studenţi / 1 leu
adulţi / 2 lei
taxă fotografiere / 5 lei
taxă filmat / 8 lei
Eusebiu Camilar Candesti
Casa Memorială “Eusebiu Camilar” din localitatea Udesti, judeţul Suceava, reconstituie atmosfera de familie în care a crescut şi a creat prozatorul şi a fost inaugurată în mai 1984. Expoziţia memorială cuprinde personalitatea scriitorului Eusebiu Camilar (1910-1965), având şi cariera de gazetar, fiind laureat al mai multor concursuri literare, obţinând o serie de premii importante. După al doilea război mondial a îndeplinit funcţii de răspundere în Consiliul de Conducere a Uniunii Scriitorilor iar din 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Opera lui Eusebiu Cămilar însumează peste 50 de titluri, constând în proză, poezie, dramaturgie şi traducere.
Program de vizitare:
luni / închis
marţi - duminică / 10:00 - 18:00
Taxă vizitare :
copii, elevi, studenţi / 1 leu
adulţi / 2 lei
taxă fotografiere / 5 lei
taxă filmat / 8 lei
Mihail Sadoveanu Falticeni
Casa din deal, de la nr. 68, de pe strada Ion Creangă, a fost construită după planurile lui Mihail Sadoveanu, pe locul cumpărat de la fiica farmacistului Carol Vorel, văduva inginerului Engel care construise drumul de fier Dolhasca - Fălticeni. Aici a locuit scriitorul între anii 1909 şi 1918. La “Casa din deal” Mihail Sadoveanu a scris: “Povestiri de seară” şi “Genoveva din Brabant” în 1910, “Apa morţilor” în 1911, “Un instigator” şi “Bordeienii” în 1912, “Privelişti dobrogene” în 1914, “Neamul şoimăreştilor” în 1915, “44 de zile în Bulgaria” în 1916 şi, în sfârşit, “File însângerate” în 1917. Mihail Sadoveanu însă n-a putut să uite niciodată că în 1897, în ultimul an al gimnaziului, a publicat pentru prima oară, sub pseudonimul “Mihai din Paşcani”, o schiţă intitulată “Domnişoara M. din Fălticeni”, în ziarul umoristic “Dracul” din Bucureşti.
Nicolae Labis Malini
Casa memorială Nicolae Labiş Mălini prezintă ambientul în care a trăit şi a creat într-o perioadă a vieţii sale poetul Nicolae Labiş. Interiorul cuprinde obiecte personale aparţinând poetului şi familiei sale. Se află în localitatea Mălini, judeţul Suceava, comună în care poetul a vazut lumina zilei, a trăit şi a creat o parte însemnată a operei sale. Inaugurat în decembrie 1975, Fondul Memorial-Documentar Nicolae Labis evocă concret şi sugestiv, cu ajutorul patrimoniului disponibil, personalitatea artistică şi umană a lui Nicolae Labiş, semnificaţia operei sale, contextul celor mai importante momente care i-au marcat experienţa şi creaţia. Expoziţia cuprinde o serie de documentare şi acte personale sau de familie, documente literare, scrisori particulare şi acte oficiale care-l evocă pe poet, fotografii, reviste la care a colaborat, aprecieri critice, manuscrise.
Manastirea Humor
La o distanţă de 5-6 km de orăşelul Gura Humorului, în pitorescul sat Mănăstirea Humorului, Judeţul Suceava, pe coama unei coline, înconjurată de arbori şi pajişti, este aşezată biserica mănăstirii Humor, una din cele mai vestite ctitorii ale evului mediu românesc. Biserica a fost zidită în anul 1530 de Toader Bubuioga, mare logofat şi membru al divanului Moldovei şi, soţia sa, Anastasia. Sfântul locaş se înalţă la o distanţă de vreo 300 de metri de ruinele unei mai vechi biserici mănăstireşti a cărei construcţie a fost realizată încă de pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Arhitectura monumentului sacru de la Humor prezintă un interes aparte. Aici apare, pentru prima dată în construcţia bisericilor din Moldova, pridvorul deschis şi o încăpere noua la etaj numită tainiţă, care se suprapune camerei mormintelor. Din pridvor, se pătrunde în pronaos, iar, mai departe, în camera mormintelor şi naos. Spre răsărit, biserica se termină prin absida de formă circulară a altarului, despărţit de naos printr-o foarte veche catapeteasmă, excepţională sculptură în lemn. Ordonanţa iconografică, în liniile ei mari, este aceea tradiţională, canonică. Analizele comparative încă nu au ajuns la stadiul să permită sesizarea tuturor nuanţelor de limbaj simbolic, dar pare că logofătul Teodor Bubuioc nu ar fi avut nimic special de spus posterităţii, cum de exemplu au avut Luca Arbore, cel nedreptăţit şi reabilitat simbolic de nepoata sa, Ana, cu ajutorul zugravului Dragoş Coman pe pereţii ctitoriei sale, sau logofătul Tautu, cel care a ţinut să-şi afirme cultura, gustul şi prestigiul, punând să i se ridice un paraclis de curte unic prin originalitatea formelor şi bogăţia podoabei sculptate.
MANASTIREA ARBORE
În anul 1503 Luca Arbore (Portar al Sucevei) îşi înalţă cu ajutorul domnului său o biserică în satul ce-i poartă azi numele. Construcţia a fost începută în a doua zi a lunii aprilie şi a fost terminată în acelaşi an, pe 29 august. Biserica poartă placa comemorativă dedicată Sfântului Ioan Botezătorul.
Concepută şi construită într-o formă simplă, pornind de la ideea unei biserici de tip longitudinal, te uimeşte prin marea sa stilizare. Prelungirile zidurilor laterale legate printr-un lat arc semicircular, delimitează în exterior, pe faţada apuseană, o mare nişă, destinată, se pare, lăcaşului clopotelor. Meşterii lui Arbore au realizat pereţi drepţi, cu imense suprafeţe netede, au introdus calote în naos şi pronaos eliminând semicilindrul iniţial. Arcadele joase, fără spirale, pantele şi sistemul de arce moldoveneşti, toate conferă bisericii proporţii elegante, dovedind o construcţie de o mare valoare.Nu putem să nu remarcăm tema din interiorul bisericii Cavalcada împăratului Constantin zugrăvită la vedere, pe peretele de vest al pronaosului, şi Marea rugăciune de la abside. Zugravul de la Arbore, ingenios, a mai adăugat pe faţada de sud o nouă Rugăciune. A plasat această rugăciune în dreapta uşii spre a face, în mod simbolic - pandant scenei Asediului pictată în stânga uşii. Printre sfinţii zugrăviţi figurează Ioan cel Nou, iar în fruntea lor, caz unic în iconografia bizantină, împăraţii Constantin şi Elena, consideraţi, după cum se ştie, încă din veacul al XV-lea, printre marii protectori ai Moldovei.
MONUMENTE
Monumentul Tuturor Eroilor Neamului Fălticeni
Adresa: str. Republicii, Fălticeni, judeţul Suceava
Ansamblul arhitectural “Monumentul Tuturor Eroilor Neamului” din Fălticeni, construit din beton, bronz, mozaic şi marmura în 1998 de ANVR Fălticeni prin SC CONSTAR SA, după proiectul maestrului Ion Irimescu, a fost ridicat în memoria soldaţilor căzuţi la datorie în cele trei războaie de Reîntregire, Independenţă şi Eliberare. Autor: . Înscrisuri şi însemnări pe monument: “Acest monument este o deschidere spre cartea neamului cu pagini pline de glorie şi jertfă pentru independenţa şi reîntregirea patriei. Cinstiţi-le! Salvaţi memoria eroilor nostri în veci! Amin! Veteranii de război - Fălticeni, 25 Octombrie 1998”.
Statuia Grănicerului Fălticeni
Statuia, construită din beton şi bronz în 1948 de Teodor Burcă, a fost ridicată în memoria eroilor din primul război mondial.
Monumentul Eroilor din Decembrie 1989 Fălticeni
Troiţa, construită din beton şi marmură în 1991 de Gabriel BĂBAN, a fost ridicată în memoria eroilor revoluţiei din decembrie 1989.
Bustul Maiorului Ion Nicolae Fălticeni
Bustul Maiorului Ion Nicolae, construit din beton, mozaic şi bronz în 1972 de Maria COSTESCU, a fost ridicat în memoria eroilor din Fălticeni căzuţi în războiul pentru neatârnare 1877 - 1878.
Monumentul Eroilor Fălticeni
Ansamblul arhitectural “Monumentul Eroilor”, construit din beton şi marmură în 1955, a fost ridicat în memoria eroilor din Fălticeni căzuţi în războiul pentru neatârnare 1877 - 1878.
Bustul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza Fălticeni
Bustul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, construit din bronz, a fost ridicat în amintirea Unirii de la 1859.
Monumentul Eroilor Şoldăneşti
“Crucea Eroilor” din Şoldăneşti, construită din beton şi bronz în 1999 de către Vasile Moroşanu, Vasile C. Moroşanu şi Alexandru Mîrza, a fost ridicată în memoria eroilor căzuţi la datorie în cel de-al II-lea război mondial.
